Istoricul alimentarii cu apa

Istoricul tratării, epurarii apelor uzate si a alimentarii cu apă

Preocupările oamenilor pentru asigurarea cantitătilor de apăatat de necesare comunitătilor organizate dateaza din timpuri preistorice.

Cele mai vechi mentiuni despre tratarea apei sunt in invatatura medicala sanscrita ( anul 2000 I.e.n. ) si pe inscriptiile zidurilor egiptene ( secolele XV si XIII I.e.n ). In aceste inscrieri se mentioneaza modurile de purificare ale apei murdare prin fierberea acesteia in cazane de arama si racirea in vase de pamant, expunerea la lumina solara sau filtrarea ei prin mangal – carbune din lemn.

Cele mai vechi aparate cunoscute pentru tratarea apei, reprezentand utilizarea sifonului in operatii de limpezire, apar pictate pe zidurile egiptene ( secolele XV – XIII I.e.n ).

Primul raport tehnic referitor la aprovizionarea cu apa si evacuarea apelor, de la cladirile importante din oras, apare in anul 98 e.n. Fiind datorat lui Sextus Iulius Frontinus – membru in comisia de apa a Romei.

In evul mediu singurele metode de purificare cunoscute erau utilizarea filtrelor de nisip si mentinerea apei in vase de argint.

Henry Darcy a patentat primul filtru necesar purificarii apei la alimentarea oraselor in 1856; el a formulat si legile hidraulicii necesare calcului acestora.

Inceputul secolului al XX-lea aduce modificari importante in conceptia statiilor de tratare, echipate cu filtre rapide cu nisip, a retelelor de distributie a apei potabile, a canalizarilor centralizate si a construirii primelor statii de epurare a apelor uzate.

Prima statie de epurare a apelor uzate care a utilizat procedeul cu namol activ a fost construita in Manchester in 1916.

Pe teritoriul tării noastre cercetarile arheologice au dat la iveala lucrarile de alimentare cu apăa cetatilor dacice de la Costesti si Blidaru din muntii Orastie, care erau alcătuite din 1-2 cisterne cu apăconstruite din piatrăsi căptusite cu lemn sau tencuite cu mortar special impermeabil.

In timpul lui Decebal, cetatea Sarmisegetuza era alimentata cu apăde la o captare exterioarăsituatăin afara zidurilor.

De fapt aceasta alimentare exterioara a fost si cauza caderii cetatii in mana romanilor.

Grecii si romanii, in asezările lor din Dobrogea – Istria, Tomis, Callatis – au construit apeducte cu lungimi de 8-10 km, din tuburi din pămant ars, ingropate la o adancime de circa 2m.

In secolul al XVII -lea se executălucrarile hidrotehnice pentru alimentarea cu apăa oraselor Iasi si Focsani.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea in Bucuresti o parte din strazi erau deja dotate cu cismele alimentate de la izvoarele din Valea Crevediei.

Incepand cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, pe plan mondial si in tara noastră, resursele de apăse dovedesc limitate, in timp ce dezvoltarea urbană, industrialăsi agricolă solicita cantităti tot mai mari.

De aceea gospodărirea apelor, una dintre principalele bogatii naturale ale unei tări, intr-o conceptie unitarăsi de perspectiva, constituie in prezent o problemăde prim rang pentru dezvoltarea economică si socialăa acesteia.

Etape remarcabile ale amenajărilor de gospodarire a apelor

Factorii principali luati in consideratie in procesul de gospodarire al apelor si al captarii tratarii si epurării apelor uzate sunt : Dispunerea ,Relieful ,Clima si Hidrografia Judetului Vaslui

A. DISPUNEREA– judeţul Vaslui este aşezat în partea de est nord est a ţării şi se învecinează cu judeţele Iaşi la nord, Neamţ, Bacău şi Vrancea la vest, Galaţi la sud, iar la est râul Prut ce constituie graniţa de stat cu Republica Moldova. Teritoriul are următoarele coordonate geografice:

§ latitudine sudică 46 grade (staul Pochidia, comuna Tutova);

§ latitudine nordică 46 grade şi 40` (satul Protopopeşti, comuna Tăcuta);

§ longitudine vestică 27 grade şi 30` (satul Vladia, comuna Dragomireşti);

§ longitudine estică 28 grade şi 15` (satul Săratu, comuna Stănileşti).

Are o suprafaţă de 5300 km2 , reprezentând 2,2 % din teritoriul ţării. Privit în ansamblu, relieful judeţului Vaslui se caracterizează printr-o fragmentare medie cu altitudini ce variază între 16 şi 18 m în lunca Prutului şi 884 m dealul Cetatea (situat la S-V de satul Poieneşti), 475 m dealul Fulgului (la N-V de localitatea Lăleşti), 463 m dealul Cuculia (la N-V de Gârceni). Lunca Bârladului variază între 53 m la sud de municipiul Bârlad şi 145 m în nord, la est de localitatea Băceşti.

B. RELIEFUL– caracterizat din punct de vedere geomorfologic şi fizico-geografic, se reprezintă astfel:
a) relieful structural – este foarte bine reprezentat în tot cuprinsul judeţului, bine individualizat în special pe culmile interfluviilor înalte, unde şi paralelismul dintre înclinarea straturilor spre sud-est corespunde cu suprafeţele plane ale reliefului. Structura geologică a teritoriului determină şi prezenţa numeroaselor tipuri de cuieste (coaste).
b) relieful sculptural – este dat în principal de ansamblul de culmi ce coboară deosebit în partea de V şi S-V a judeţului în colinele Tutovei, depresiunile sculpturale ale Huşului şi Elanului în partea de E şi S-E. Formarea reliefului sculptural a fost urmată de faptul că faciesul litologic domină nisipurile, argilele nisipoase şi argilele asupra cărora ploile şi apele curgătoare acţionează intens. Alunecările de strate şi prăbuşirile de teren ca şi văile torenţiale sunt mereu active, iar în perioadele ploioase şi după iernile cu multă zăpadă iau pe alocuri mari proporţii.
c) relieful de acumulare – este reprezentat prin terase, şesuri, conuri de dejecţie, glacisuri. Terasele sunt bine dezvoltate pe văile râurilor principale – Bârlad şi Prut. Şesurile au o lăţime foarte mare în comparaţie cu albia râului sau a pârâului care le-a format şi care le străbate: 4-8 km lăţimea râului Prut, 1,5-4 km râul Bârlad, între 1-2 km râul Racova, Vasluieţ, Crasna, Elan. Subsolul este mai puţinbogat în comparaţie cu al altor judeţe, predomină materialele de construcţii, gresii calcaroase, unele cariere de nisip şi luturi loessoide.

C. CLIMA– este caracterizată ca temperat-continentală specific Europei Răsăritene.
Precipitaţiile – realizează o medie pe judeţ de 512,8 mm şi sunt mai bogate în nordul judeţului şi mai scăzute în sud. Secetele – se manifestă frecvent pe tot teritoriul judeţului, în timp ce ploile torenţiale şi cu grindina au frecvenţa mai mare în valea Bârladului şi a Prutului.
Zăpada – este prezentă în fiecare iarnă, iar numărul zilelor cu ninsoare şi durată de acoperire a solului cu zăpadă diferă de la un an la altul şi de la sector la sector. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 18, iar durata de acoperire a solului cu zăpadă de cca. 60 de zile, iar grosimea stratului de zăpadă nu depăşeşte 10-12 cm.
Vânturile – în funcţie de dinamica atmosferei din cuprinsul judeţului Vaslui, se caracterizează printr-o mare frecvenţă a vânturilor de N-V şi de N urmate de cele de S-E şi de E. Viteza medie este cuvalori de 1,6-6,5 m/s.

D. HIDROGRAFIA– din punct de vedere hidrografic, teritoriul judeţului Vaslui aparţine bazinului râului Prut, care cuprinde partea de E şi S-E precum şi bazinul râului Siret, care prin intermediul Bârladului drenează cea mai mare parte (2/3) din suprafaţa acestuia.
Pe teritoriul judeţului Vaslui se pot identifica mai multe unităţi hidrogeologice:

§ ape potabile cu hidrogen sulfurat (Moara Grecilor şi Munteni de Jos) în depozitele sarmatianului mediu;

§ ape salamastre în depozitele sarmatianului superior (Crasna, Huşi au o mineralizare ridicată, duritate mare şi au conţinut apreciabil de clorură);

§ ape potabile în depozitele pliscene (valea Bârladului, Elanului, N Murgeni);

§ zone cu ape arteziene;

§ izvoare minerale (ape sulfato-bicarbonate, magneziano-sodice la Dăneşti, ape sulfuroase bicarbonate-sodice la Pungeşti, ape cloruro-sodice bicarbonate iodo-bromurate la Drânceni-sat).

Reţeaua hidrografică– teritoriul judeţului Vaslui este drenat de râul Prut şi Bârlad, cărora li se adaugă o reţea hidrografică autohtonă, reprezentată de afluenţii acestora.

a) în administrarea Sistemului de Gospodărire a Apelor:

§ Acumularea Căzăneşti, dispusă pe râul Durduc, în amonte de oraşul Negreşti, cu o suprafaţă de 191 ha şi un volum total de 21,21 miloane mc;

§ Acumularea Soleşti, dispusă în lunca râului Vasluieţ, în amonte de municipiul Vaslui, cu o suprafaţă de 414 ha şi un volum total de 46,89 milioane mc;

§ Acumularea Puşcaşi, dispusă în lunca râului Racova, în partea de vest a municipiului Vaslui,cu o suprafaţă de 296 ha şi un volum total de 17,496 milioane mc;

§ Acumularea Mânjeşti, dispusă pe cursul inferior al râului Crasna, cu o suprafaţă de 405 ha şi un volum total de 38,78 milioane mc;

§ Acumularea Râpa Albastră, amplasată pe râul Simila, în amonte de municipiul Bârlad, ocupă o suprafaţă de 245 ha şi are un volum total de 24,8 milioane mc;

§ Acumularea Cuibul Vulturilor, amplasată pe râul Tutova, la 15 km NV de municipiul Bârlad, ocupă o suprafaţă de 593 ha şi are un volum total de 50,35 milioane mc;

§ Acumularea Pungeşti, amplasată pe valea râului Gârceneanca, ocupă o suprafaţă de 31,9 ha şi are un volum total de 5,45 milioane mc;

§ Acumularea Delea, amplasată pe râul Delea, la 2 km în amonte de municipiul Vaslui, ocupă o suprafaţă de 13 ha şi are un volum total de 2,42 milioane mc;

§ Acumularea Roşieşti, amplasată pe râul Idrici, ocupă o suprafaţă de 39,2 ha şi are un volum total de 1,1 milioane mc;

§ Acumularea Pereschiv, amplasată pe râul Pereschivu Mare, ocupă o suprafaţă de 163 ha şi are un volum total de 16,6 milioane mc;

§ Acumularea Tungujei, amplasată pe râul Sarcovăţ, ocupă o suprafaţă de 226 ha şi are un volum total de 41,6 milioane mc;

§ Acumularea Crăieşti, amplasată pe râul Riş, judeţul Neamţ, cu o suprafaţă de 31 ha şi are un volum total de 1,975 milioane mc;

§ Acumularea Trohan, amplasată în lunca râului Racova, ocupă o suprafaţă de 28 ha şi are un volum total de 1,762 milioane mc;

b) în administrarea Sistemului Naţional de Îmbunătăţiri Funciare:

§ Barajul Dumeşti, situat pe râul Găureanca, ocupă o suprafaţă de 17 ha şi are un volum total de 0,88 milioane mc;

§ Barajul Corodeşti, situat pe râul Studineţ, ocupă o suprafaţă de 14,5 ha şi are un volum total de 0,88 milioane mc;

§ Barajul Moara Domnească, situat pe râul Fereşti, ocupă o suprafaţă de 31,74 ha şi are un volum total de 1,8 milioane mc;

§ Barajul Tăcuta, situat pe râul Rediu, ocupă o suprafaţă de 28 ha şi are un volum total de 2,7 milioane mc;

§ Barajul Rediu Galian, situat pe râul Rediu, ocupă o suprafaţă de 35,3 ha şi are un volum total de 3,76 milioane mc.

Etape remarcabile ale amenajarilor de gospodarire a apelor

§ In spatiul hidrografic Prut – Bârlad, începând din Paleoliticul mijlociu, când prezenţa oamenilor a fost atestată în acest areal, contactele cu apa au fost permanente.

§ Începând din secolul XV –XVI au fost construite sute de iazuri pentru a valorifica mai bine apele din precipitaţii, cu mari variaţii, datorate climatului excesiv continental. Aceasta acţiune se continua si in prezent, la scara cerinţelor si posibilităţilor actuale.

§ Spatiul hidrografic Prut – Bârlad prezintă cea mai densa reţea de iazuri si acumulări din tara.

§ Documente din secolele XVI-lea si XVII-lea atesta o îndelungata tradiţie in construirea iazurilor, atât de către ţăranii de pe moşii, cât şi de către meşteri specializaţi în acestea, ce lucrau în echipe. In corografia publicata la Viena in 1541 si alcătuita in urma unor misiuni diplomatice in Moldova lui Petru Rareş, transilvăneanul Reicherstorf enumera – alături de alte bogaţii – iazurile si bălţile cu soiuri alese de peste.

§ In mulţimea de acumulări moldovene au fost remarcate prin trecutul sau mărimea lor: helesteele domneşti de la Iaşi, primul dintre ele construit de Ştefan cel Mare pe Bahlui, sub zidurile Curţii, heleşteul cu morile Orheiului, de la Lăpuşneanu si iazul de pe Jijia, de peste 30 km lungime al Dorohoiului, prima data menţionat in 1587.

§ Marele iaz domnesc de pe Bahlui a fost consemnat in impresiile de calatorie ale englezului Newberrie, in 1582, ale francezului Fourquevauls, in 1585, in timpul domniei lui Petru Şchiopul, apoi de Petru Bogdan Baksic, in 1640, pe vremea lui Vasile Lupu si de Paul de Alep, la numai cativa ani.

§ In sec. XVII numărul lacurilor in Podişul Moldovei depăşea 1500, însumând in suprafaţa aproape 200.000 ha. Se reducea astfel considerabil suprafaţa arabila a tarii, pe langa faptul ca iezaturile prost intretinute se rupeau la viituri, antrenand ruperi in lant si inecand sate, asa cum s-a consemnat in anul 1659 cu un heleşteu pe Sitna, ce a inundat Pipalestii, Blindestii, Liestii si Ionasestii. Masuri restrictive s-au luat inca de la începutul sec. XVII-lea, sub Ieremia Movila (1595-1606), cand s-a ordonat ruperea unor iezături, dar probabil fara prea mare rezultat.

§ Despre Iezerul Dorohoiului de pe Jijia si de Bratesul de la gura Prutului, scrie si Dimitrie Cantemir la începutul sec. XVII-lea. Referire la iezerul Dorohoiului face si Ion Ionescu de la Brad intr-un amplu studiu hidrologic si economic din 1866. Situat la confluenta Buhaiului cu Jijia, avand o suprafaţa de 150 fălci (215 ha) si adâncimi de 4-5 stânjeni (8-10 m) avea un important rol hidrologic de regularizare a debitului Jijiei, dar era folosit si pentru adăpatul vitelor si funcţionarea morilor.

§ Ansamblul lucrărilor hidrotehnice de importanta strategica in gospodărirea apelor a început sa se contureze din a doua jumătate a sec. XVII.

§ Problemele politice si economice au întârziat realizarea acestora. Abia in anul 1785 a fost conceputa o schema de mare anvergura menita sa rezolve problema navigaţiei intre marea Baltica si Marea Neagra prin legarea Vistulei cu Nistru, prin intermediul Sanului si a unui canal artificial cu o lungime de aproximativ 6.4 km. In continuare printr-un ansamblu de lucrări, Nistrul avea sa fie legat cu Prutul.

§ In 1787 contele d’Hauterive semnala faptul ca Siretul trebuia sa fie legat cu Prutul in vederea navigabilităţii.

§ Regulamentul Organic in capitolul care tratează Căile de Comunicaţii (art. 158) prevedea navigabilitatea unor râuri din Principatul Moldovei printre care Prutul si Siretul si unirea acestora prin intermediul râului Bahlui.

§ In anul 1859 in actul Unirii exista un articol care stipula faptul ca pentru a renunţa la poziţia capitalei la Iaşi „se va face Prutul navigabil si se va lega cu Iaşii care va capata statutul de oraş porto-franco”.

§ In anul 1933, profesorul Andreescu Cale prezintă o schema bine fundamentata-cu argumente tehnice si economice solide – prin care in afara de rezolvarea problemei navigabilităţii Prutului, Bahluiului si Bahluietului, se propuneau soluţii pentru apărarea de inundaţii, asigurarea resurselor de apa si valorificarea potenţialului hidroenergetic.

§ Pentru regularizarea debitelor râului Prut s-a propus „un baraj la Stefanesti cu inaltimea de retenţie pana la cota 100 cu o suprafaţa de 7.850 ha si un volum total de 1.300 mil. mc si un baraj la Siraut cu „inaltimea de retenţie la cota 140”, având suprafaţa de 18.200 ha si un volum de 3.000 mil. mc. Cele doua baraje urmau sa fie prevăzute cu evacuatori de ape mari controlaţi de stavile tip Stoney si cu ecluza in scara pentru a se asigura fluenta navigaţiei. Studiul mai propune soluţii pentru navigabilizarea Prutului pana la Cernauti si pentru realizarea legăturii cu Nistrul.

§ Pentru alimentarea şenalului navigabil Târgu Frumos – Iaşi – Prut a fost propusa realizarea unei derivaţii cu un debit de 18-42 mc/sec (studiu întocmit in 1930 de ing. Constantin Hoisescu si reluat de Andreescu Cale).

§ Realizarea derivaţiei impunea construirea unui baraj pe Siret in dreptul localităţii Scheia, având nivelul normal la cota 215. Suprafaţa acumulării create ar fi fost de 9.200 ha, iar volumul sau de 1.100 mil. mc. Canalul de navigaţie urma sa străbată dealul Strunga printr-un tunel de 5 km lungime si 6 m diametru interior. De la extremitatea lui, in aval, situat pe dealul Gaureanca, ar fi pornit conductele forţate spre hidrocentrala Crivesti. Canalul navigabil Târgu Frumos – Tutora cu o lungime de 61,8 km urma sa deservească nu numai navigaţia ci si alte folosinţe.

§ O alta derivaţie din Siret de 5 mc/sec a fost conceputa in anul 1932, de ing. Cristea Mateescu, cu baraj pe râul Siret si canal de derivaţie pe traseul Bucecea –Sitna. Rolul ei era de a asigura apa pentru agricultura.

§ In privinta alimentarilor cu apa a marilor orase din spatiul hidrografic Prut-Bârlad

§ pana acum 150 de ani, situatia nu se deosebea mult de aceea a multor sate din ziua de azi. Apa se preleva din puţuri săpate in stratul freatic, din izvoarele învecinate sau din râul cel mai apropiat. In unele oraşe apa era transportata cu sacalele de la izvoare sau de la râuri si vânduta populaţiei pe străzi. Apa puturilor si izvoarelor era in general buna de baut. Apa de rau era insa tulbure si incarcata cu bacterii, care produceau boli contagioase.

§ Primele încercări de a se executa alimentari cu apa centralizate s-au făcut inca din sec. XVII: la Iaşi in 1675 si Focşani in 1690.

§ Alimentările cu apa in centrele populate din Moldova au cunoscut o dezvoltare rapida in special in perioada 1880-1915 când s-au executat lucrări de alimentare cu apa in oraşul Botoşani proiectate si executate de ing. Elie Radu. In prima jumătate a sec. XX-lea s-a realizat alimentarea cu apa a oraşului Bârlad fiind proiectata de prof. Henri Theodoru.

§ Din 1408 avem atestare documentară a orasului Iaşi printr-un document emis la Curtea lui Alexandru cel Bun. La acea dată alimentarea cu apă se realiza din izvoare neamenajate sau din uluce, budăi şi fântâni.

§ Primele apeducte medievale din Moldova se pare ca au fost construite in secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pentru alimentarea cu apa a cetăţilor Suceava si Vaslui (Palatul Domnesc).

§ Către jumătatea secolului XVII-lea se construieşte la Iaşi primul apeduct sub domnia lui Vasile Lupu. In cadrul vizitei sale apostolice din 1640, arhiepiscopul catolic Petru Bogdan Baksic constata ca apa care se gaseste in Iasi nu este buna de baut, fiind sarata. De aceea apa buna de baut se aduce din afara orasului. Alimentarea cu apa se facea din izvoarele de pe Podisul Galatei, din Valea Galatei, din Ciusmeaua lui Butuc si din izvoarele de pe Dealul Copou. De la aceasta ciusmea s-a alimentat cu apa si Feredeul Turcesc pana in 1857, când s-a stricat conducta si s-a preferat alimentarea lui de la Manastirea Golia.

§ Dar importantele lucrări edilitare se datoresc lui Grigore Gica, inca din intaia lui domnie moldoveneasca (1726-1733), asa cum relatează letopiseţul lui Ion Neculce. Tot el aduce de la Constantinopol doi meşteri apari, pe suiulgii albanezi Dima si Cosma, ce vor fi constructori si îngrijitori ai ciusmelelor din Iasi un timp îndelungat; numai din 1777 le urmează in slujba Gh. Suiulgiul fosta lor calfa. Se aduce astfel apa din dealul Septe Oameni si din dealul Ciric pana in curtea manastirii Golia, unde s-a făcut o casa de apa, de unde se distribuiau la diferite cişmele 22 masuri de apa (84.26 mc pe zi).

§ Grigore Alexandru Ghica creaza in 1765 un nou centru de alimentare cu apa la Sfantu Spiridon, cu apa unor izvoare de pe Copou, iar in anul următor reface casa apelor de la Golia si o aduce la poarta manastirii, cu ciusmea la strada.

§ Intre 1777 si 1782, Constantin Moruzi ajutat de Gh. Suiulgiul, dublează debitul centrului de la Golia, ridicandul la 44 masuri (170 mc/zi) si construieşte 19 cişmele noi. El instituie administraţia (Epitropia) apelor Iasului.

§ In prima jumătate a secolului al XIX-lea, se relizeaza un pas însemnat către modernizarea alimentarii cu apa a Iasului: înlocuirea conductelor de ceramica cu fonta. Lucrarea s-a executat sub Mihai Sturza, intre 1843 – 1847, după planurile si sub conducerea lui Mihalic de Hodocin, „montanist si hidraulic” al departamentului lucrărilor publice. Tot el a realizat si ciusmeaua monumentala din fier montata in gradina Mitropoliei in anul 1851 la comanda ultimului domn al Moldovei, Grigore Ghica.

§ In anul 1853 se înfiinţează Ministerul Trebilor din Nlăuntru, apoi Ministerul Lucrărilor Publice.

§ In perioada 1865-1872, Serviciul Apelor trece de la Ministerul Lucrărilor Publice în subordinea Primăriei şi se fac primele încercări de alimentare cu apă a oraşului din surse mai îndepărtate.

§ Intre anii 1882 – 1905 se efectuează studii pentru o soluţie moderna de anvergura, astfel ca in 1905 se dispunea de 4 proiecte:

§ - Lindley, cu 15000 mc/zi, de la Timisesti;

§ - Lindley, cu 15000 mc/zi, cu apa din Prut;

§ - Chaigneu, cu apa din Prut;

§ - Savul, pentru 6000 mc/zi, cu apa de izvor de la Gheraiesti.

§ In final s-a optat pentru prima soluţie bazata pe aducţiunea apei izvoarelor de la Timisesti. Inginerul W. H. Lindley intre 1898-1911 propune alimentarea cu apă a oraşului Iaşi din dreptul comunei Timişeşti, la confluenta Văii Nemţişorului cu Valea Moldovei, având ca sursă râul Ozana. Captarea constă într-un dren cu adâncimea de cca. 14 m, de unde apa ajunge gravitaţional printr-o conductă alcătuită aproape în totalitate din fontă, a doua din Europa la acea vreme,ca debit şi ca lungime, asigurându-se în medie 10.000-30.000 m³/zi. Această lucrare constituie începutul modernizării sistemului de alimentare cu apa a municipiului Iaşi (mai 1911).

§ Primele încercări de concepere a unor lucrări hidrotehnice de ansamblu au fost proiecte întocmite cu mijloace proprii de diferiţi ingineri români. Dintre acestea se pot menţiona studiile pentru îndiguirea luncii Dunării ale prof. Anghel Saligny şi studiile unui canal magistral din Siret pentru irigarea Bărăganului al prof. Alexandru Davidescu.Deşi aceste studii nu se ocupau de problemele de ansamblu ale unor bazine hidrografice, prin mărimea teritoriilor studiate şi prin complexitatea problemelor abordate ele depăşeau cadrul unor proiecte având ca obiect rezolvarea unor probleme locale. Privite din prisma unei viziuni moderne, aceste studii dovedeau o mare măiestrie a acestor pionieri în domeniul construcţiilor hidrotehnice. Pe de altă parte însă, studiile scot în evidenţă şi lipsa unei adânciri a problemelor de gospodărire a apelor, care în mare parte erau fie ignorate, fie tratate fără o adâncire suficientă, accentul lor principal fiind rezolvarea problemelor hidrotehnice.

§ Cu puţin după aprobarea Planului de Electrificare a fost înfiinţat Institutul pentru Planurile de Amenajare Integrală a Cursurilor de Apă (IPACA), subordonat Direcţiei Generale Hidrometeorologice (DGH) din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene (MTNA). Acest institut a elaborat primele planuri de amenajare integrală a apelor din România în perioada 1951-1955. Colectivul de elaborare a acestor planuri era condus de Gheorghe Scodihor.

§ În 1956 a fost înfiinţat Comitetul de Stat al Apelor (CSA), care a preluat sarcinile Direcţiei Generale Hidrometeorologice din cadrul Ministerului Transporturilor Navale şi Aeriene. Era pentru prima oară când se crea în România un organ central care să coordoneze toate problemele legate de ape.

§ Activitatea de cadastru al apelor a început in România din anul 1958prin inventarierea primara a lucrărilor şi obiectivelor realizate.

§ In anul 1964 s-a publicat primul Atlas cadastral al apelor din România, pe baza a 50.000 de fise cadastrale si anexe tehnice.

§ In perioada 1959 – 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice şi planul de Amenajare a Apelor din România. Pentru anumite subbazine au colaborat la acest exerciţiu şi direcţiile de ape ale diferitelor bazine hidrografice, sub îndrumarea IPACH, în scopul de a crea şi in teritoriu capacitatea de a aborda în mod unitar activităţile de gospodărire a apelor.

§ Planul naţional de amenajare a apelor urma să constituie o sinteză a planurilor de amenajare pe bazine hidrografice,analizând legăturile dintre propunerile acestora şi elaborând un program general de măsuri în domeniul gospodăririi apelor. Astfel, planul de amenajare era mult mai mult decât un program de investiţii în lucrări de amenajare a cursurilor de apă, fiind un document pentru fundamentarea unei politici naţionale în domeniul gospodăririi apelor. Planul naţional de amenajare a determinat soluţii, ţinând seama de toate necesităţile economiei naţionale şi scotea în evidenţă sarcinile care reveneau diferitor ministere interesate pentru asigurarea unei gospodăriri coerente a apelor care să satisfacă toate aceste necesităţi, depăşind cadrul unui plan departamental, care să privească doar lucrările de investiţii şi măsurile care reveneau Comitetului de Stat al Apelor.

§ Planul de amenajare al bazinului raului Prut a fost coordonat de domnul Mircea Iordanescu , iar cel al raului Barlad de domnul Andrei Filotti.

§ Pentru punerea in aplicare a masurilor care sa conducă la diminuarea si înlăturarea efectelor negative produse de ape a fost necesara asigurarea documentaţiilor de execuţie, proiectarea lucrărilor de gospodărirea apelor facandu-se de-a lungul anilor in cadrul C.S.A (Comitetul de Stat al Apelor), prin institutele sale centrale si prin Direcţiile Teritoriale de Gospodărirea Apelor, iar prin reorganizarea CSA, intre anii 1969-1976, aceste lucrări s-au asigurat prin ISPIFGA, Unitatea Ministerului Agriculturii si după 1976 o data cu înfiinţarea Consiliului Naţional al Apelor sarcina de proiectare a trecut la ICPGA Bucureşti si la atelierele de proiectare ale Direcţiilor de Ape.

§ In perioada 1959-1962, au fost realizate primele planuri de amenajare a bazinelor hidrografice, iar

§ in anul 1976 a fost promulgata Legea 1 privind Programul National de amenajare a bazinelor hidrografice din Romania. Programul National de amenajare a spatiului hidrografic Prut-Barlad, prevedea o serie de lucrări de regularizare, indiguiri si consolidări de maluri, lucrări corelate cu acumulări complexe pentru atenuarea viiturilor si alte folosinţe ale apelor.

BAZINUL HIDROGRAFIC PRUT

Pentru scoaterea de sub efectele inundatiilor a orasului Iasi, in 1960 s-a intocmit

§ proiectul “Regularizarea raului Bahlui la Iasi” care a fost aprobat de Consiliul de

§ Ministri in 1962 si care prevedea:

§ A. Pentru etapa I-a (1961-1966), următoarele lucrări:

§ -Cinci baraje cu rol complex (de atenuare a debitelor maxime pe r. Bahlui in sectiunea Iasi – cu un volum total de atenuare a viiturilor de 63 mil. mc si asigurarea alimentării cu apă, piscicultură, irigaţii, populaţie si industrie cu un volum de 12.3 mil. mc): Aroneanu pe valea Ciric, Ezareni pe Izăreni (Valea Ursului), Ciurbesti pe Locii (Valea Ciurea), Cucuteni pe valea Voinesti (Morisca) si Podul Iloaiei pe Valea Bahluet. Acestea au fost executate in perioada 1962-1964.

§ -Lucrări de regularizare pe raul Bahlui in zona Municipiului Iasi si zona sa industriala intre podul Beldiman si podul C.F. de pe linia Iasi-Ungheni( 14 Km);

§ -Lucrări de regularizare pe cursurile de apa Nicolina (4,4, Km) si Repedea (3,9Km)

B. Din etapa a II-a – perioada 1970-1978 s-au executat :

§ -Acumularea Tansa-Belcesti pe raul Bahlui – PIF 1974 cu un volum total de 27.12 mil. mc, volum atenuare 19.20 mil. mc si volum util 7.88 mil. mc;

§ -Acumularea Plopi pe Gurguiata (Valea Mare) – PIF 1978 cu un volum total de

§ 26.90 mil. mc, volum atenuare 22.10 mil. mc si volum util 4.80 mil. mc.

§ Pentru diminuarea inundaţiilor provocate de raul Prut in anul 1972 s-a ratificat acordul privind construirea in comun de catre R.S.R si U.R.S.S. a nodului hidrotehnic Stanca Costesti. Prin realizarea nodului hidrotehnic Stanca - Costesti s-au obţinut avantaje benefice din punct de vedere economic pentru judeţul Iasi: apărarea impotriva inundaţiilor a localităţilor si terenurilor agricole din lunca raului Prut indiguit la dimensiuni corelate cu efectul acumulării, posibilitatea executării lucrărilor de desecare si extindere a irigaţiilor pe aceste terenuri si pe terasele raului Prut, extinderea sursei de apa industriala, debite pentru extinderea pisciculturii precum si condiţii pentru introducerea in viitor a navigaţiei pe raul Prut. Volumul total al acumulării este de 1400 mil. mc, volumul de atenuare a viiturilor este de 665 mil. mc. iar volumul util este de 450 mil. mc (pentru alimentări cu apă, irigatii si producerea de energie electrica).

§ In Programul Naţional au mai fost prevăzute: apărarea impotriva inundaţiilor pe cursul de apa Ciric a cartierului Tatarasi, acumularea Ciric III, cu un volum total de 2,60 mil. mc. si volum atenuare de 2,35 mil. mc, regularizarea cursului de apa Vamasoaia si consolidări de mal pe raul Prut.

§ Investiţia „Îndiguire r. Prut pe sectorul Sculeni-Ţuţora-Gorban si amenajarea zonei de vărsare a raului Jijia – jud. Iasi” cuprinde lucrările de indiguire mal drept a r. Prut pe sectorul specificat in lungime de 74 km si regularizarea si indiguirea raului Jijia sector pod Carniceni – confluenţă raul Prut in lungime de 37 km si raul Bahlui confluenţă raul Jijia – pod Sf. Ioan mun. Iasi in lungime de cca.10 km.

§ Pentru scoaterea de sub efectul inundaţiilor a raului Prut a teritoriului cuprins intre Trifesti si Sculeni jud. Iasi, in perioada 1970-1972 a fost realizata indiguirea raului Prut pe o lungime de 29.6 km.

§ Pentru apararea obiectivelor economice din albia majora a raului Nicolina (platforma CUG FORTUS Iasi) si asigurarea exploatării in condiţii de siguranţă a acumulărilor Ciurbesti si Ezăreni in perioada 1980-1983 s-au executat si pus in functiune 3 acumulari nepermanente – Ciurea, Barca si Cornet cu un volum total de atenuare de 20,25 mil. mc. In aceiasi perioada pentru scoaterea de sub efectul inundatiilor a cartierelor Tudor Vladimirescu si C. A. Rosetti s-au executat si pus in funcţiune un număr de 2 acumulări nepermanente Cârlig şi Vânători pe raul Cacaina cu un volum de atenuare de 6,90 mil. mc.

§ In bazinul hidrografic al raului Bahlui, pentru reducerea debitelor de viitură in secţiunea Iasi se mai realizează in anul 1984 ac. Sarca (r. V. Oii) cu un volum total de 23,30 mil. mc. si un volum de atenuare de 20,0 mil. mc., iar pe r. Rediu, ac. Rediu – PIF 1988 cu un volum total de 1,0 mil. mc din care un volum de atenuare de 0,6 mil. mc avand ca principal rol scoaterea de sub efectul inundaţiilor a cartierului Păcurari din municipiul Iasi.

§ In cadrul investiţiei „Amenajarea r. Jijia în judeţele Botoşani si Iaşi” s-a propus realizarea următoarelor lucrări – regularizarea r. Jijia si a afluenţilor, precum şi acumulările Ezer, Dorohoi, Ibăneasa si Suliţa – Dracşani,dupa cum urmeaza:

§ a. Regularizare r. Jijia si afluenţi in lungime de 165 km (136 km r. Jijia si 29 km afluenţi) – lucrare in execuţie;

§ b. Acumulare Ezer pe r. Jijia cu un volum total de 14,10 mil. mc si un volum de atenuare de 10,5 mil. mc – PIF 1996.

§ c. Acumulare Dorohoi pe r. Buhai (momentan s-a amanat execuţia acesteia);

§ d. Acumulare Ibăneasa pe r. Ibăneasa cu un volum total de 8,0 mil. mc – in execuţie;

§ e. Acumulare Suliţa Dracşani pe r. Sitna (modernizare) cu un volum total 33,0 mil. mc. si un volum de atenuare de 26,18 mil. mc.

§ f. Investiţia „Amenajarea r. Jijia, în zona Ţigănasi, jud. Iasi” care cuprinde un număr de 6 incinte inundabile (poldere) din care polderele IV, V si VI cu un volum de atenuare 8,65 mil. mc. puse in funcţiune in anul 1996.

§ g. Amenajare r. Baseu – care cuprinde acumulările Cal Alb, Negreni, Mileanca realizate in perioada 1973 -1976 cu un volum total de 56,23 mil. mc si un volum util de 22,53 mil. mc, avand ca principal rol asigurarea apei pentru irigaţii la sistemele hidrotehnice din administrarea IELIF Botosani, apărarea impotriva inundaţiilor a obiectivelor social economice situate in albia majoră a raurilor Baseu si Podriga, asigurarea apei pentru populaţie a orasului Săveni si piscicultură.

§ h. „Regularizarea raului Sitna” (Derivaţie Siret-Sitna) – ac. Cătămărăsti cu rol de alimentare cu apă a sistemelor de irigaţii Cătămărăsti si Roma-Păpăuţi in suprafaţă totală de 4700 ha prin funcţionarea derivaţiei Siret - Sitna. Derivaţia Siret-Sitna are rolul de a completa necesarul de apă in acumularea Cătămărăsti pentru asigurarea necesarului de apă pentru alimenatarea cu apa a irigaţiilor. Derivatia are o lungime de 13,1km si poate tranzita un debit maxim de 8 mc/sec.

§ i. “Amenajarea raului Miletin“ in jud. Botosani si Iasi, realizata in perioada 1981 –1985 si care cuprinde urmatoarele obiective:

- ac. Hălceni (jud. Iasi) – cu rol de apărare impotriva inundaţiilor, alimentare cu apă pentru populaţie, industrie, irigaţii, cu un volum total de 42,8 mil. mc si un volum util de 11,8 mil. Mc

- ac. nepermanenta Campeni ce are rol de atenuarea debitelor de viitură pe r. Miletin amonte ac. Hălceni, cu un volum total de 11,2 mil. mc.

§ In judetul Vaslui s-a realizat acumularea Posta Elan (raul Elan) ce are rolul de scoatere de sub efectul inundaţiilor a obiectivelor socio-economice situate aval baraj (localitate Murgeni) si asigurarea alimentării cu apă pentru populaţie si industrie cu un debit de 15 l/sec. Acumularea a fost pusă in funcŃiune in anul 2001, are un volum total de 9,65 mil. mc. si un volum de atenuare de 5,05 mil. mc.

BAZINUL HIDROGRAFIC BARLAD

§ Dezvoltarea economico-socială a tării in perioada anilor 1970-1980 coroborată cu noua impărtire administrativă (mai 1968 – infiintarea judetului Vaslui) a determinat luarea de măsuri pentru gospodărirea eficientă a surselor de apă existente. Dacă, pană in anul 1970 lucrările hidrotehnice realizate pe cursurile de apă aveau un caracter local si in special cu rol piscicol, odată cu dezvoltarea industriei in noile centre administrative si a agriculturii s-a impus promovarea de lucrări hidrotehnice atat cu rol in asigurarea surselor de apă cat si a scoaterii de sub efectul inundatiilor a obiectivelor socio-economice din zonele limitrofe surselor de apă.

§ O primă investitie in asigurarea cu apă pentru populatie si industrie din municipiulVaslui a fost realizarea, la nivelul anilor 1971-1972, a prizei de apă pe raul Barlad (in sectiunea orasului Vaslui), a statiei de pompare Rediu I si a regularizării si indiguirii (mal drept r. Barlad) pe teritoriul municipiului.

§ Dezvoltarea economică a orasului a impus mărirea debitelor de apă necesare, ceea ce a condus la realizarea acumulărilor cu rol complex: Puscasi (1973) si Solesti (1974) si a staţiei de pompare Rediu II.Aceeasi atenţie in ceea ce priveste asigurarea surselor de apă pentru populaţie si industrie se acordă si celorlalte municipii si orase din cadrul judetului. Astfel, pentru asigurarea cu apă a municipiului Barlad se realizează, in perioada 1975-1979, acumulările cu rol complex Rapa Albastră si respectiv Cuibul Vulturilor situate pe raurile Simila si respectiv Tutova.

§ Pentru orasul Negresti se realizeaza acumularea Căzănesti pe raul Durduc, iar

§ pentru localitatea Ţibănesti, acumularea Tungujei pe raul Sacovat.

§ In prezent pentru gospodărirea cantitativă si calitativă a apelor, in bazinul hidrografic Barlad, schema de amenajare cuprinde:

§ -un număr de 16 acumulări (permanente, nepermanente si poldere) cu un volum total de 301.4 mil.mc din care: 234 mil.mc. volume atenuare si 60.7 mil mc. volume utile (populaţie, industrie, agricultură etc.);

§ -două derivaţii bazinale(derivaţia r. Barlad - ac.Puscasi, r. Barlad - ac.Rapa Albastră);

§ -o derivaţie interbazinală Prut – Barlad intre raurile Prut si Vaslui.

§ Polderul de la Vulturesti s-a realizat in anul 1996si are un volum total de 24.000 mii mc.

§ Derivatia Prut - Barlad a fost realizata in anul 1984cu o lungime de 12,7 km si poate tranzita un debit maxim de 3,2 mc/s.

§ Derivatia Barlad – ac. Puscasi a fost realizata in anul 1973cu o lungime de 7,7 km si poate tranzita un debit maxim de 0,4 mc/s.

§ Derivatia Barlad – ac. R. Albastra a fost realizata in anul 1980cu o lungime de 5,6 km si poate tranzita un debit maxim de 0,6 mc/s.

§ Pentru scoaterea de sub efectul inundaţiilor a obiectivelor social economice limitrofe raului Barlad si afluenţilor acestuia se execută lucrări de indiguire si regularizare intre anii 1977-1980 pe sectorul amonte confluenţă râul Crasna,

§ iar pe sectorul aval pană la confluenţa cu râul Siret intre anii 1981-1988, cu o lungime totală de 279,3 km.

§ Prin lucrările realizate sunt scoase de sub efectul inundaţiilor, la nivelul judeţelor

§ Vaslui si Galaţi, următoarelor obiective: -terenuri agricole: 57.708 ha ;

-215 km căi de comunicaţie (CF+DN+DJ);

-1397 gospodării individuale.

Scurt istoric al alimentarii cu apa si canalizarii in judetul Vaslui

1. Scurta caracterizare a situatiei hidrogr

2. afice a zonei

Judeţul VASLUI este aşezat în partea de est a ţării. Are drept vecini, la est Republica Moldova, graniţa constituind-o râul Prut, la vest, judeţele Neamţ, Bacău, Vrancea, la sud, judeţul Galaţi şi la nord, judeţul Iaşi.

Judeţul Vaslui reprezintă 2,2% din suprafaţa României şi acoperă 5318 kmp. Întinzându-se pe cursul superior şi mijlociu al râului Bârlad, străbate partea de sud şi sud-est a Podişului Central Moldovenesc; în partea australă separă Colinele Tutovei de Dealurile Fălciului.

Din punct de vedere al organizării administrativ-teritoriale, judeţul Vaslui are 3 municipii (Vaslui, Bîrlad şi Huşi), două oraşe (Negreşti şi Murgeni) şi 81 comune cu 449 sate.

Relieful este format în întregime din ansambluri de culmi şi văi largi orientate, in majoritatea situaţiilor, N-S. Ca principale unitaţi de relief prezente pe teritoriul judeţului Vaslui se pot evidenţia: Podişul Central Moldovenesc, estul Colinelor Tutovei, Dealurile Fălciului, Depresiunea Huşi şi Depresiunea Elan-Săratu, toate fiind subunitaţi fizico-geografice ale Podişului Bârladului.

Sub aspect hidrografic, teritoriul judeţului Vaslui aparţine bazinului râului Prut, care colectează afluenţii din partea de est şi sud-est, şi bazinului râului Siret, din care râul Bârlad drenează cea mai mare suprafaţă a judeţului (peste 2 / 3). Râul Bârlad, afluentul Siretului, izvorăşte din apropierea Curmăturii, pe Valea Ursului, la o altitudine de 370 m şi are o pantă medie de la izvoare la vărsare de 1.38%₀. Afluenţii principali pe partea stângă sunt Sacovăţ, Durduc, Rebricea, Vasluieţ, Crasna, Jarovăţ şi pe partea dreapta Buda, Racova, Simila şi Tutova.

Râul Prut izvorăşte de pe versantul NE al Muntelui Cernahora (Ucraina) şi are la vărsarea în fluviul Dunărea o suprafaţă totală de bazin de 28396 kmp şi o lungime de 953 km. La intrarea în judeţ imediat în amonte de sistemul hidrogafic Drânceni totalizează o suprafaţă de bazin de 22630 kmp şi o lungime de 675 km, iar la ieşire, în amonte de vărsarea râului Elan, o suprafaţă de bazin de 25768 kmp şi o lungime de 846 km. Principalii afluenţi pe care îi primeşte Prutul din judeţ sunt : Sărata şi Elanul.

Lacurile de pe teritoriul judeţului Vaslui sunt preponderent de natură antropică, construite în scopul satisfacerii diverselor folosinţe şi combaterii inundaţiilor. Cele mai importante sunt acumulările : Căzăneşti pe râul Durduc, Soleşti pe râul Vasluieţ, Puşcaşi pe râul Racova, Mânjeşti pe râul Crasna, Râpa Albastră pe râul Simila şi Pereschiv, care au toate prevazute şi volume de apărare împotriva inundaţiilor.

În afara acestora există o serie de acumulări construite special pentru prevenirea inundaţiilor ca de exemplu : Delea pe râul Delea, Tăcuta, Rediu pe Rediu, Moara Domnească pe râul Fereşti, Pungeşti pe Gârceanca, şi Roşieşti pe Idriciu şi încă cca. 80 de iazuri, crescătorii sau alte acumulări mici, amplasate pe diverse râuri : Simila, Racoviţa, Buda, Gugeşti etc.Lacurile naturale sunt puţine la număr. Mai importante sunt cele din lunca Prutului : Grosu, Ulmu , Broscăria şi Hârteşti.

Municipiului Vaslui

Coordonatele geografice ale Municipiului Vaslui sunt 46°39' latitudine nordică şi 27°44' longitudine estică.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul municipiului este situat în Podişului Central Moldovenesc, încadrându-se în subunitatea acestuia - Podişul Bârladului. Aceasta în ansamblu se prezintă fragmentat sub forma unor dealuri înalte cu platouri largi la părţile superioare sub forma unor culmi înguste şi prelungi sau a unor câmpii colinare și deluroase (lunca Bârladului şi a Vasluieţului). Dealurile sunt mărginite de numeroşi versanţi cu caracter de creste. Altitudinile dealurilor sunt cuprinse intre 100 și 300 m. Oraşul Vaslui este situat pe prelungirea sudică a Dealului Morii, la confluenţa pâraielor Racova și Vasluieţ cu râul Bârlad, la altitudini cuprinse între 165 m și 90 m (în zona de şes a Bârladului).

Teritoriul administrativ al municipiului este delimitat de următoarele vecinătăţi:

- comuna Zapodeni în partea de nord;

- comuna Tanacu, Balteni și Laza în partea de est și nord est;

- comuna Muntenii de Jos în partea de sud est;

- comuna Lipovăţ în partea de sud.

Teritoriul administrativ al municipiului acoperă o suprafaţa de 6844,25 ha din care suprafaţa agricolă de 4963,04 ha.

Sistemul de alimentare cu apă din municipiul Vaslui are în componenţă următoarele obiective:

1. Surse de apă:

· de suprafaţă

- acumularea Soleşti – priză tip sifon, amplasată în turnul de manevră al barajului. Staţia de amorsare automatizată este amplasată pe taluzul aval şi este echipată cu 1 +1 electropompe de vid MIL 1250.

- acumularea Puşcaşi – priză gravitaţională, amplasată în turnul de manevră al barajului.

- râul Bârlad – priză de mal, amplasată în amonte de nodul hidrotehnic de pe râul Bârlad. Apa captată este dirijată într-o cameră de liniştire, unde are loc deznisiparea apei.

· subterane

- Delea Veche – 24 de drenuri cu Dn 300 mm, din care în funcţiune sunt 7 drenuri. Apa captată este colectată într-un bazin din beton de 250 mc, pozat subteran, amplasat la capătul aval al frontului de captare. Construcţii anexe: staţie de pompare prevăzută cu 1 + 1 electropompe tip SADU 80.

- Chiţoc 4 drenuri cu Dn 300 mm, din care în funcţiune sunt 21 drenuri. Apa captată este colectată într-un cămin din beton, pozat subteran, amplasat la capătul aval al frontului de captare. Conducta de alimentare cu apă nu este conectată la reţeaua de distribuţie a municipiului Vaslui, fiind blindată în zona „cărămizi” şi alimentând doar locuitorii satului Chiţoc.

2. Staţii de pompare apă brută:

- staţia de pompare „Spital” – echipată cu 3 + 1 electropompe verticale MV 303 x 2, P= 315 Kw, Q=850 mc/h, H=80 m;

- staţia de pompare „Rediu” – este compusă din

§ Staţia Rediu I, echipată cu un agregat de pompare WILLO, P=110 Kw, Q =60 l/s, H=85 mCA şi 2 + 1 agregate tip JIU cu P= 110 Kw , Q=25 l/s, H=120 mCA.

§ Staţia Rediu II, echipată cu 1+1 pompe 8 NDS, cu P= 160 Kw, Q=100 l/s, H=120 mCA;

3. Conducte de aducţiune şi refulare:

- aducţiune acumularea Soleşti – staţia de pompare „Spital” – conductă din PREMO cu Dn 1000 mm şi lungimea de 16,5 km;

- aducţiuneacumulare Puşcaşi – staţia de pompare „Rediu” – conductă din PREMO cu Dn 600 mm şi lungimea de 7,7 km;

- aducţiune râu Bârlad – staţia de pompare „Rediu” – conductă din oţel cu Dn 600 mm şi lungimea de 0,4 km;

- refulare staţia de pompare „Spital” – Staţia de tratare „Delea” – conductă din PREMO cu Dn 1000 mm şi lungimea de 1,2 km;

- refulare staţia de pompare „Rediu I” – Staţia de tratare „Delea” – conductă din oţel + PREMO cu Dn 600 mm şi lungimea de 4 km;

- refulare staţia de pompare „Rediu II” – Staţia de tratare „Delea” – conductă din oţel + PREMO cu Dn 400 mm şi lungimea de 4 km;

4. Staţii de tratare:

- staţia de tratare „Delea” (apă potabilă), cu o capacitate proiectată de 730 l/s. Principalele obiective ale staţiei sunt:

· gospodăria de reactivi (depozit de sulfat de aluminiu, instalaţie semiautomată de dozare şi injectare coagulant în conducta de apă brută;

· camera de distribuţie spre decantoarele suspensionale;

· 4 decantoare suspensionale, din care doar două sunt funcţionale, cu diametrul de 20 m;

· Staţie filtre (în conservare) compusă din şase filtre cu nivel liber şi debit constant, S_filtru = 45 mp;

· Extindere staţie filtre compusă din şase filtre cu S_filtru = 50 mp, prevăzute cu crepine (3400 bucăţi);

· Sistem de spălare filtre, cu circulaţie ascendentă şi aer comprimat de la suflante SRD 40;

· Sistem de dozare automată a clorului gazos tip Chlormix (pentru realizarea pre-clorinării şi clorinării). Clorul este stocat în butelii de clor de 900 kg (7 bucăţi), amplasate în spaţii închise şi asigurate. Transportul lor de la furnizor la Staţia de tratare se realizează în regie proprie, cu vehicule şi personal autorizate.

- staţia de tratare „Rediu” (apă industrială) – în conservare – capacitate proiectată 360 l/s.

5. Rezervoare de înmagazinare apă potabilă:

- Staţia de tratare „Delea” – 2 rezervoare din beton, semiîngropate, cu capacitatea de 3500 mc fiecare, 2 din beton, semiîngropate cu capacitatea de 1000 mc fiecare şi 1 castel tehnologic cu volumul de 300 mc;

- Parc „Copou” – 1 rezervor din beton, semiîngropat, cu două compartimente a 250 mc fiecare

- Zona industrială - 2 rezervoare din beton, semiîngropate, cu capacitatea de 10000 mc fiecare, aflate în conservare.

6. Reţea de distribuţie– lungime: 120 km

7. Staţii de hidrofor – 9.

2. Inceputurile preocuparilor pentru infiintarea serviciilor publice de apa in municipiul Vaslui.

Anterior anului 1962, alimentarea cu apă a oraşului Vaslui se asigura în exclusivitate din surse subterane:

§ captare subterană Delea- formată din 24 drenuri amplasate în partea de N-V a Municipiului Vaslui, care asigură un debit de 4,6 l/s;

§ captare subterană Munteni I și II- în conservare - formată din 16 puţuri forate amplasate în albia majoră a râului Bârlad, care asigură un debit de 15 l/s;

§ captare subterană Mobila- formată din 6 puţuri forate, din care 3 în funcţiune, amplasate în albia majoră a râului Bârlad pe un aliniament paralel cu CF Iaşi - Bîrlad, care asigură un debit de 6,5 l/s.

După 1968 dezvoltarea localităţii din punct de vedere social și economic a determinat creşterea cerinţei de apă potabilă și de apă industrială.

În vederea acoperirii necesarului de apă pentru oraşul Vaslui, IPACH Bucureşti (Proiectant General) a elaborat proiectul nr. 2917/1969 pentru realizarea unei staţii de tratare a apei în oraşul Vaslui, cu capacitatea de 130 l/s.

Sistemul de alimentare cu apă era constituit din următoarele lucrări hidrotehnice:

§ acumularea Puşcaşi amenajată pe râul Racova, cu volum util de 6,5 mil.mc;

§ conducta de aducţiune de la acumularea Puşcaşi la staţia de pompare Rediu realizată din tuburi premo Dn 600 mm și lungimea de 6,2 km;

§ staţia de pompare Rediu;

§ captare râul Bîrlad - Q _max_7i = 180 l/s - realizată pentru preluarea și pomparea apei la staţia de tratare a apei Copou sau la staţia de tratare apă industrială și în perioadele în care pe râul Bârlad se înregistrează debite excedentare, pentru suplimentarea volumelor de apă în acumularea Puşcaşi;

§ conducta de refulare Dn 400 mm cu lungimea de 3,5 km de la Staţia de pompare Rediu la Staţia de tratare Copou;

§ conducta de refulare Dn 600 mm cu lungimea de 1,3 km de la Staţia de pompare Rediu la Staţia de tratare apa industrial Rediu.

3. Infiintarea primei uzine de apa a retelei de distributie a apei potabile

În perioada 1970 - 1972 s-au executat lucrările de construire a staţiei de tratare. Au fost realizate următoarele obiecte componente:

§ camera amestec distribuţie;

§ 2 decantoare suspensionale cu D = 10 m;

§ staţie reactivi;

§ staţie filtre rapide (S=135 mp) în care s-au amplasat 3 cuve cu suprafaţa de 45 mp fiecare;

§ staţie clorinare;

§ rezervor spălare filtre cu V = 300 mc;

§ centrala termică echipată cu un cazan Ra 7-0,16;

§ sediu administativ;

§ post trafo.

În anul 1973 s-au executat lucrări de construcţii în vederea extinderii capacităţii staţiei de tratare a apei:

§ 3 cuve la staţia de filtre rapide (45 mp fiecare);

§ un rezervor apă potabilă cu V = 3500 mc.

În perioada 1978-1979, prin Decretul nr. 490 din 28.11.1978 s-au aprobat proiectele de execuţie pentru dezvoltarea alimentării cu apă potabilă și industrială a oraşului Vaslui.

Consiliul Naţional al Apelor avizează prin Acordul de gospodărire a apelor nr. 158 din 19.05.1978 privind folosinţa de apă pentru oraşul Vaslui și zonele industriale aferente etapei 1983 preluarea din acumularea Soleşti de pe râul Vasluieţ a unui debit minim de apă brută de 62000 mc/zi (Q max. zi = 730 l/s) și punerea în funcţiune a derivaţiei Prut-Bârlad prin care se transportă debitul de 3000 l/s din râul Prut în acumularea Soleşti.

În baza proiectului „Dezvoltarea alimentării cu apă potabilă și industrială a oraşului Vaslui în cooperare cu industria" elaborat de ISLGC în calitate de proiectant de specialitate, în anul 1981 au fost realizate următoarele obiecte în Staţia de tratare:

§ microsite (2 tamburi rotativi <j>3m);

§ 2 decantoare suspensionale cu D= 29 m;

§ rezervor de apa potabila cu V = 3500 mc;

§ post de transformare;

§ extindere staţie filtre rapide cu 6 cuve cu suprafaţa de 50 mp fiecare;

§ modificări la staţia de clorinare și centrala termică;

§ rezervor tampon cu V = 300 mc;

§ gospodărie reactivi;

§ magazie.

Capacitatea Staţiei de tratare a Municipiului Vaslui a crescut de peste 5 ori în funcţie de investiţiile realizate, în anul 1981 faţă de anul 1972

4. Inceputurile retelelor de canalizare si evolutia acestora pana la aparitia nevoii de introducere a statiilor de epurare a apelor uzate. Stadiul realizarii statiilor de epurare a apelor uzate.

Executia retelelor de canalizare este legata de evolutia economica si sociala a municipiului Vaslui si de necesitatea asigurarii unor conditii de igiena corespunzatoare in urma realizarii unor obiective importante pentru oras : cartiere de blocuri de locuinte, institutii publice (licee, scoli), intreprinderi si fabrici din Zona Industriala Rediu si Zona industriala Nord a municipiului Vaslui etc. Conform evidentelor unitatii, primele colectoare de canalizare au fost realizate in anii ‘60. Ulterior, odata cu extinderea cartierelor de locuinte si a zonelor industriale s-a realizat si extinderea retelei de canalizare (1970 – 1990).

Odata cu dezvoltarea industriala si extinderea demografica a orasului, s-a inregistrat o crestere semnificativa a cantitatii de apa uzata evacuata. In aceste conditii, a devenit necesara realizarea unei statii de epurare a apelor uzate.

Perioada 1955 – 1965

In anul 1955 este transferata suprafata de 3,75 ha pentru construirea statiei de epurare, pe actualul amplasament situat in SE localitatii, in amonte de confluenta raului Delea cu raul Vasluiet, ca urmare a dezvoltarii industriale si demografice (6400 locuitori).

Obiectele statiei de epurare erau reprezentate de:

· 3 bazine amenajate, cu suprafete de 812 mp, 2084 mp si 390 mp

· 1 bazin neamenajat cu suprafata de 1200 mp

· Platforma betonata cu suprafata de 6000 mp

· Grup de exploatare 164 mp

Statia de epurare functiona la o capacitate maxima de 37,7 l/s.

Perioada 1965 – 1973

In anul 1965, suprafata amplasamentului statiei de epurare se majoreaza la 4,6 ha.Echiparea statiei de epurare este suplimentata cu urmatoarele obiecte:

· Statie de pompare

· Trei baterii de decantoare Imhoff pentru decantarea primara

· Trei biofiltre de mica incarcare

· 1 decantor secundar vertical

· Paturi de uscare a namolului amenajate pe o suprafata de 1000 mp.

Statia de epurare functiona la o capacitate maxima de 93,5 l/s.

Perioada 1973 – 1978:

Este infiintata Intreprinderea Judeteana de Gospodarire Comunala si Locativa Vaslui, cu atributii in exploatarea sistemului de canalizare a localitatii si a statiei de epurare ape uzate.

Sistemul de canalizare, realizat in sistem divizor, deserveste zonele de locuinte din centrul orasului, Zona Industriala Nord si Zona Industriala Rediu, cu descarcare in statia de epurare.Statia de epurare avea o capacitate de 213,15 l/s si era compusa din:

· Statie de pompare cu 1+1 snecuri Dn 1000 mm

· Deznisipator orizontal D = 3,6 m, h = 1,6 m

· Statie de pompare treapta a II-a, cu pompe montate in camera umeda

· Decantoare primare, 3 baterii decantoare Imhoff, pentru 500 locuitori, cu capacitatea de 50 l/s

· Bazin de aerare echipat cu 10 aeratoare mecanice, V = 1600 mc

· Decantoare secundare longitudinale cu V = 2 x 1050 mc

· Bazin de stabilizare aeroba de 1600 mc, echipat cu 10 aeratoare

· Platforma de deshidratare a namolului, cu suprafata de 6000 mp.

Perioada 1978 – pana in prezent:

Datorita cresterii demografice prognozate (circa 40.000 locuitori) si a dezvoltarii industriei in zona, se extinde statia de epurare existenta. Sunt deservite zonele de locuinte din centrul orasului, Zona Industriala Nord, Zona Industriala Rediu si Zona Industriala Gara.

In anul 1978, noua echipare a statiei de pompare se face astfel incat sa se asigure cel putin dublarea capacitatii acesteia:

· Suplimentarea echiparii statiei de pompare cu un al doilea snec

· Suplimentare cu un deznisipator orizontal D = 3,6 m, h = 1,6 m

· Statie de pompare echipata cu 3+1 pompe montate in camera uscata, Q = 3 x 500 mc/h

· 2 separatoare de grasimi cu L = 20 m

· 2 decantoare primare longitudinale V = 2 x 1630 mc si latime B = 8,0 m

· Transformarea bazinului de mineralizare existent in bazin de aerare V = 1600 mc, transformarea unei cuve de biofiltre existente in bazin de aerare cu V = 1600 mc si echiparea celor doua bazine de aerare nou realizate cu cate 10 aeratoare

· Realizarea unui bazin de aerare nou cu 10 cuve 12,5 x 12,5 x 4 echipat cu 10 aeratoare.

· Suplimentarea cu doua decantoare secundare longitudinale cu V = 4400 mc

· Statie de pompare namol primar si secundar la metantanc, echipata cu 1+1 pompe

· Metantanc primar cu V = 4000 mc

· Transformarea bateriilor de decantoare Imhoff in bazine de fermentare secundara, cu V = 1420 mc

· Gazometru cu V = 1000 mc

· Extindere platforme de uscare namol cu 8000 mp platforme de uscare cu pat drenant

· Montare centrala termica

· Amenajare laborator chimic, laborator biologic si alte anexe

In anul 1997 are loc extinderea statiei de epurare cu urmatoarele componente:

· Grătare plane– 3 bucăţi.

· Deznisipator– cuprinde 3 compartimente longitudinale cu lăţimea de 1,45 m, lungimea de 16 m şi adâncimea apei de 0,8 m.

· Staţia nouă de pompare cu pompe Brateş 350 (Ştefan cel Mare). Apele uzate sunt pompate spre decantoarele primare printr-o staţie realizată dintr-un cheson de beton armat cu diametrul de 10 m. La adâncimea de -10 m are un radier de beton pe care s-au montat 2+1 electropompe tip BRATEŞ 350, având Q = 1000 m³/h, H = 16 m, P = 75 KW. Staţia este echipată cu un variator de turaţie pentru automatizarea şi controlul debitului şi nivelului de apă uzată din cheson şi, implicit, de pe colector.

Prin modernizarile si extinderile realizate se asigura in prezent o capacitate de 600 l/s.

Datorita topografiei municipiului Vaslui, a fost necesara constructia unor statii de pompare a apelor uzate care sa transporte apele uzate catre statia de epurare. Conform datelor detinute de operator, statiile de pompare a apelor uzate au fost puse in functiune in anul 1977.

Staţia de pompare IJTL este amplasată pe strada Decebal nr. 3 şi are rolul de a prelua apele uzate colectate de la utilizatorii din zonele de locuinţe Gară 1 şi Gară 2 şi de a le transporta către Staţia de epurare a municipiului Vaslui.

· Staţia de pompare ICIL este amplasată pe strada Str. Avram Iancu, lângă blocul 336 şi are rolul de a prelua apele uzate colectate de la utilizatorii din zonele de locuinţe din municipiul Vaslui ale căror cote de radier nu permit transportul prin colectoare cu regim gravitaţional (zonele Spital, 13 Decembrie 1 şi 2, zona centrală, Gară 3 şi 4, Ana Ipătescu, Spătar Angheluţă) şi de a le transporta către Staţia de Epurare.

· Staţia de pompare CFR este amplasată pe strada Gării şi are rolul de a prelua apele uzate provenite de la utilizatorii din Zona Industrială Rediu şi de zona Agroindustrială şi de a le transporta către Staţia de Epurare a municipiului Vaslui.

5. Evolutia serviciului de alimentare cu apa si canalizare si extinderea acestuia in localitatile zonei de competenta

Serviciul de alimentare cu apa si canalizarea evoluat de la o activitate in cadrul Exploatarii de Gospodarire Comunala si Locativa, subunitate componenta a Intreprinderii Judetene de Gospodarie Comunala si Locativa, inainte de 1989, pana la Sucursala Vaslui, in prezent, sucursala a SC AQUAVAS SA Vaslui, care este operator judetean de apa si canalizare.

Evolutia principalilor indicatori ai serviciului este prezentata in tabelul urmator :

Indicator

2003

2007

2010

apa

canal

apa

canal

apa

canal

- Lungimea retelelor in km

- volumul de apa/apa uzata distribuit/colectat - mil. mc, din care

- populatie

- agenti economici

- institutii publice

- bransamente apa/racorduri canalizare – nr.

99,3

7,149

3,921

2,614

0,614

2915

117,0

6,165

3,272

2,307

0,586

2085

111,2

4,259

2,146

1,572

0,541

3169

128,4

3,826

2,001

1,309

0,516

2406

116,13

3,285

1,973

0,806

0,504

4407

130,88

3,019

1,839

0,693

0,481

3481

Municipiul Barlad

1. Scurt istoric al alimentarii cu apa si canalizarii in Municipiul Barlad

Municipiul Barlad este situat in partea de sud-vest a teritoriului judetului Vaslui la o distanta de 57 km de municipiul Vaslui pe cursul inferior al raului Barlad , in zona de confluenta cu raul Trestiana .

Considerat al doilea oras ca vechime din zona Moldovei, fiind atestat documentar in anul 1174, municipiul Barlad cu cei cca 69000 locuitori este al doilea oras ca marime din judetul Vaslui.

Ca urmare a dezvoltarii in etape, sistemul de alimentare cu apa a municipiului Barlad este un sistem complex fiind format din surse de alimentare cu apa, aductiuni, complexe de tratare-inmagazinare si sistemul de distributie.

In prezent, municipiul Barlad este alimentat cu apa din doua tipuri de surse : surse subterane si surse de suprafata.

Sursa de suprafata– Acumularea Cuibul Vulturilor – amplasata pe paraul Tutova la cca. 14 km N-V de Barlad. Complexul de captare, tratare si distributie poate asigura un debit de cca. 300 l/s.

Captarea apei se realizeaza utilizand instalatile de priza existente in baraj si o statie de pompare cu o capacitate de 330 l/s a carei conducta de refulare masoara aproximativ 11 km, apa este trimisa in statia de tratare Crang din municipiul Barlad. Dupa tratare apa este inmagazinata intr-un rezervor de 7500 mc si apoi trimisa in reteaua de distributie, gravitational.

Sursele subterane sunt reprezentate de :

- Captarea Negrilesti– situata in jud. Galati la cca. 42 km sud , cuprinde 22 puturi active, forate la adancime medie si mare (80÷200m), cu un debit total de 100 l/s. In prezent frontul se afla in conservare.

- Captarea Tutova-Badeana– situat in lungul localitatilor cu acelasi nume, intre 17 ÷7 km sud de Barlad, este compus din 14 foraje de adancime care produc un debit de cca. 70 l / s. Puturile sunt racordate direct la coloana de aductiune Negrilesti -Barlad;

- Captarea subterana din perimetrul orasului Barlad - “Puturi “locale”– amplasate in interiorul orasului, in numar de 10 foraje de adancime, produc cca. 30 l/s. Aceste foraje sunt racordate, de regula, direct in reteua de distributie din municipiu.

Asezarea municipiului Barlad intr-o zona saraca in resurse de apa potabila a condus la gasirea unor surse amplasate la distante apreciabile, ca urmare si conductele de aductiune au lungimi mari, 42 km de la sursa Negrilesti, 17 – 10 km de la sursa Tutova - Badeana si 11 km pentru sursa de suprafata de la “Cuibul Vulturilor”.

Complexul de inmagazinare – tratare – pompare “Uzina de apa” Barlad

Amplasata in zona centrala a municipiului Barlad “Uzina de apa” cuprinde instaltii care asigura acumularea si stocarea apei provenita din captarile Negrilesti si Tutova-Badeana pe de o parte iar pe de alta parte tratarea si pomparea apei la consumatori. Acumularea apei se face in trei rezervoare cu capacitate de 5.000 mc. fiecare.

Statia de tratare Crang

Situata la iesirea spre Vest din municipiul Barlad pe drumul judetean Barlad-Ciocani,statia de tratare Crang este un complex pentru tratarea si ingamazinarea apei provenita din acumularea Cuibul Vulturilor. Capacitatea proiectata a statiei este de 330 l/s si a fost pusa in functiune in anul 1995. In cadrul statiei apa este trecuta prin microsite, preclorata, tratata cu silice activa si sulfat de aluminiu, amestecate in camera de amestec si distributie , iar apoi distribuita la doua decantoare radiale suspensionale. Dupa decantare apa este filtrata si depozitata in rezervorul de 7500 mc, de unde este distribuita in reteaua orasului, gravitational.

Retele de distributie de pe raza municipiului Barlad

Amplasata pe domeniul public, reteaua de distributie a apei potabile are o lungime de 170 km, fiind realizata din conducte din otel, azbociment, fonta si mase plastice.Lungimea retelei acopera cca. 60% din lungimea strazilor.

Populatia racordata la sistemul de alimentare cu apa este cca. 70 % din totalul populatiei.Din sistemul de distributie fac parte si statiile de hidrofor care asigura ridicarea apei la etajele superioare ale blocurilor cu peste P+4 nivele. Statiiile de hidrofor sunt in numar de 9, majoritatea fiind inglobate constructiv in cladirile Centralelor termice si Punctelor termice.

2. Inceputurile preocuparilor pentru infiintarea serviciilor publice de apa in Barlad.

In arhivele serviciului de alimentare cu apa din Barlad se regasesc documente de la 1889 care atesta ca, la vremea respectiva serviciul apartinea de Primaria Barlad. Alimentarea cu apa se realiza dintr-un dren amplasat in "Valea Tarnii" si din cismele publice. Mentionarea captarii din dren atesta existenta serviciul de alimentare cu apa.

3. Infiintarea primei uzine de apa a retelei de distributie a apei potabile

Din documentele existente in unitate prima uzina de apa a fost infiintata in 1968, pe amplasamentul actual al "Uzinei de Apa". La data punerii in functiune "Uzina" era compusa din doua rezervoare a cate 5000 mc si o statie de pompare. Complexul acumula apa provenita din sursa de adancime Negrilesti (42 km sud de Barlad) si o repompa in oras. In anul 1975-1976 a fost realizat rezervorul nr.3 cu o capacitate de 5000 mc. Complexul functionand in aceasta configuratie pana in prezent.

In anii 1988 -1990 a fost realizat frontul de captare Tutova – Badeana (14 foraje de adancime, racordate direct in aductiunea Negrilesti-Barlad)

In anii 1980 a fost realizata Statia de Tratare a apei Rapa Albastra, care produce apa industriala pentru Intreprinderea de Rulmenti. Pentru o perioada de cativa ani, in preajma Revolutiei, (pana in 1993) unitatea de distributie a apei a preluat si furnizat apa de la Rapa Albastra.

In anul 1995 a fost pus in functiune sistemul de alimentare cu apa din sursa de suprafata acumularea Cuibul Vulturilor.Pana in anul 1995 furnizarea apei potabile in municipiul Barlad se facea cu program de cca. 10-14 ore/zi. Intre 1995 – 2003 s-a furnizat apa cu un program de cca. 17 ore/zi. Incepand cu trimestrul II 2004 se furnizeaza apa potabila 24 ore/zi.

4. Inceputurile retelelor de canalizare si evolutia acestora pana la aparitia nevoii de introducere a statiilor de epurare a apelor uzate. Stadiul realizarii statiilor de epurare a apelor uzate.

Exista putine informatii cu privire la inceputurile retelelor de canalizare. Acestea sunt legate de necesitatea asigurarii unor conditii de igiena corespunzatoare in urma realizarea unor obiective importante pentru oras :

-Colegiul Rosca Codreanu (Clasul real Gh.Rosca Codreanu – 1846), -Teatrul V.I. Popa (1955), -Muzeul Vasile Parvan, Liceul Militar (1957) (actual Complexul scolar Mihai Eminescu),

-primele blocuri de locuinte, pentru muncitorii de la Fabrica de Rulmenti (1957).

Din evidentele unitatii primele colectoare de canalizare sunt realizate in anii 1960-1970. La inceput o parte din colectoarele realizate dirijau apa uzata catre emisar direct fara epurare. Ulterior odata cu cresterea cantitatii de apa uzata evacuata a devenit evident ca este nevoie de realizarea unei statii de epurare. Aceasta a fost realizata in anul 1960.

In prezent municipiul Barlad dispune de o retea de canalizare a apelor uzate si pluviale realizata in sistem divizor. Apele uzate de tip menajer rezultate din municipiul Birlad colectate de reteaua de colectoare de canalizare si sunt transportate prin 2 (doua) colectoare principale cu sectiunea ovoid, OV 50/70 si circular 1000 mm, in statia de epurare.Lungimea totala a conductelor si canalelor de canalizare : 247,7 km, din care : colectoare menajere : 174,7 km ;reteaua de ape pluviale (rigole si canale subterane): 73,0 km;

Intrucat configuratia terenului nu permite transportul gravitational al apelor uzate pana la statia de epurare, pe reteaua de canalizare sunt amplasate patru statii de pompare intermediare.Apele pluviale din municipiul Barlad sunt evacuate in emisar (paraul Valea Seaca si raul Barlad) fie direct prin guri de varsare fie prin intermediul celor trei bazine de retentie, prin pompare.

Statia de epurare a apelor uzate a municipiului Barlad, amplasata in partea de Sud - Est a municipiului, pe malul drept al raului Barlad primeste apele uzate menajere orasenesti si industriale prin doua colectoare: un colector ape uzate menajere orasenesti - ovoid 700/1050 mm si un colector ape industriale circular ø1000 mm. Apele uzate epurate sunt deversate in raul Barlad.

Statia de epurare a fost realizata in mai multe etape:

Etapa I – 1960 – epurare mecanica a apelor uzate pentru un debit de 80 l/s.

Etapa II - 1970 – epurare mecanica a apelor uzate pentru un debit de 256 l/s.

Etapa III – 1978 – epurare mecanica a apelor uzate pentru un debit de 256 l/s si

epurare biologica pentru un debit de 340 l/s

5. Evolutia serviciului de alimentare cu apa si canalizare si extinderea acestuia in localitatile zonei de competenta

Serviciul de alimentare cu apa a evoluat de la o activitate in cadrul Exploatarii de Gospodarire Comunala si Locativa, subunitate componenta a Intreprinderii Judetene de Gospodarie Comunala si Locativa, inainte de 1989, pana la Sucursala Barlad, in prezent, sucursala a SC AQUAVAS SA Vaslui, care este operator judetean de apa si canalizare.

Evolutia principalilor indicatori ai serviciului este prezentata in tabelul urmator :

Indicator

2003

2008

2011

apa

canal

apa

canal

apa

canal

- populatie deservita - nr.

- numar ag.economici si institutii – nr.

- lungimea retelelor – km

- volum.apa-distrib/colectat– mil mc

- localitati alimentate cu apa

54200

5900

163

2.51

42070

5900

231

5.46

51312

1079

168

2.10

41563

1079

241.5

3.77

52720

1247

194

2.10

39431

1091

259

3.40

Municipiul Husi

Scurt istoric al alimentãrii cu apã şi canalizãrii in municipiul Husi

Huşi, supranumit şi "oraşul dintre vii" datoritã bogãţiei culturi a viţei de vie, este situat in judeţul Vaslui, Romania. Oraş atestat înca din vremea marelui domnitor Ştefan cel Mare, oraşul reprezintã o veritabilã sursa de istorie atât pentru judeţul Vaslui, cât şi pentru zona Moldovei.

Poziţionare geografică. Oraşul Huşi este aşezat în partea de est a Podişului moldovenesc, la 48º şi 40´ latitudine nordică şi la 28º şi 3´ longitudine estică, ocupând o parte din bazinul superior şi mijlociu al râului Huşi, afluent pe partea dreaptă a Prutului. Din punct de vedere geomorfologic, oraşul este aşezat pe terasele de confluenţă dintre râurile Drăslăvăţ, Şara, Turbata şi Răieşti care prin unirea lor formează valea Huşilor. Cea mai mare înălţime din apropierea oraşului o întâlnim în partea de vest, sud-vest, în dealul Dobrina(366 m), iar cea mai coborâtă este la ieşirea râului Huşi din Oraş, 60 de m altitudine absolută.

Clima. Temperatura medie anuală pentru oraşul Huşi şi împrejurimile sale, este de 9,5º, ca valoare fiind egală cu media ţării. Cea mai ridicată temperatură pentru oraşul Huşi s-a înregistrat la 3 iulie 1938, fiind de 40,2ºC, iar cea mai scăzută, la 1 februarie 1937, fiind de – 29,1ºC.

Cantitatea de precipitaţii pentru oraşul Huşi este cuprinsã între 15 l/mp şi 150 l/mp.

Hidrografia. Reţeaua hidrografică, ce drenează teritoriul oraşului este constituită din două artere mai importante : Drăslăvăţul în sud, şi Răieşti, format din Turbata şi Şara, în nord. Aceste artere se unesc la est de oraş formând râul Huşi. Regimul hidrografic al pâraielor Drăslăvăţ şi Răieşti are un caracter torenţial.

Primăvara, când topirea zăpezilor se face în ritm rapid, în urma creşterii bruşte a temperaturii, sau vara, în urma ploilor torenţiale, pâraiele acestea transportă mari cantităţi de apă, ieşind uneori din matcă.

2. Inceputurile preocuparilor pentru infiintarea serviciilor publice de apa in Municipiul Husi

La început localitatea Huşi s-a alimentat în mod individual sau în grupuri din fântâni construite din piatrã şi ulterior din tuburi de beton.

Începând din anii 1930 s-au executat câteva puţuri de adâncime pentru captarea apei subterane cu bazine de captare din beton ingropate la nivelul terenului.

Distribuţia apei se realiza prin tronsoane de conducte din beton cu lungime de 2,00 – 4,00 m, fãrã presiune.

In anul 1942 s-a realizat prima captare de apã prin drenuri – “Ochi” cu o lungime de aprox. 3,00 km. Captarea se fãcea într-un rezervor circular din beton cu o capacitate de înmagazinare de 250 mc.

Odatã cu acesta a început reţelele de distribuţie, realizate din tuburi din tuburi din beton (fãrã presiune), conducte din fontã, ţeavã galvanizatã, cu diametre de la 1 ¼” la 100 mm.

A doua captare mai importantã pentru alimentarea cu apã în localitatea Huşi a fost realizatã în anii 1960, având o lungime de cca 3, 8 km, ce alimenta cartierul Corni.

S-a dezvoltat şi reţeaua de distribuţie a apei pe care s-au instalat ciuşmele publice şi hidranţi de incendiu. Pentru rezerva de incendiu s-au realizat bazine din beton ingropate la nivelul terenului.

În 1970 - 1974 s-au derulat lucrãrile din prima etapã a sistemului de alimentare cu apã centralizat a localitãţii Huşi, cu capacitatea de 200 l/s, sistem ce avea în componenţã :

· Captarea din sursa de suprafaţã râul Prut cu staţie de pompare;

· Conducta de aducţiune de la staţia de pompare Pogãneşti la staţia de tratare Huşi, din azbociment Dn 400 mm, L= 12,6 km;

· Staţia de tratare, avînd în componenţã:

- camera de amestec şi distriibuţie;

- 2 decantoare suspensionale de 50 l/s;

- 1 salã cu 3 filtre rapide cu nisip;

- 2 rezervoare tampon de câte 500 mc fiecare;

- staţie de pompare apa tratatã şi de spãlare filtre;

- bazine de dizolvare sulfat de aluminiu;

- staţie de clorinare

· rezervoare pentru zona de joasã presiune 2 x 2000 mc;

· reţea de distribuţie realizatã din azbociment, fontã, oţel şi zincatã cu diametre cuprinse între 2” si 300 mm.

În anul 1982 a început a doua etapã de modernizare a sistemului de alimentare cu apã, intervenindu-se la înlocuirea coloanei de aducţiune din azbociment cu conductã din OL

Dn 600 mm, completarea cu decantor lamelar de 100 l/s, extinderea cu încã o salã cu 3 filtre rapide. Capacitatea de înmagazinare a fost suplimentatã cu un rezervor de 5000 mc, care asigurã distribuţia apei potabile gravitaţional, în zona superioarã.

Canalizare-epurare

Primele retele de canalizare dateazã din anii 1955 -1960 si erau realizate din tuburi din beton cu diametre de Dn 200 – Dn 300 şi au continuat ulterior pe timp ce se dezvolta reţelele de distribuţie a apei.Construcţia Staţia de epurare în oraşul Huşi s-a derulat în perioada 1978– 1984, an în care a fost pusã în funcţiune. Staţia de epurare era prevãzutã cu douã trepte de tratare a apelor uzate, o treaptã mecanicã şi o treaptã biologicã şi cuprindea :

· grãtarul; camera de distribuţie;deznisipatorul;separatoare de grãsimi;

· decantor primar;bazinele de aerare şi decantoarele secundare;bazinul pentru stabilizarea nãmolului;staţia de pompare de pompare a nãmolului;platforma de uscare nãmol;reţele tehnologice din incintã. O datã cu dezvoltarea construcţiilor de locuinţe în Huşi s-au extins reţelele de distribuţie a apei potabile şi a reţelelor de canalizare menajerã şi pluvialã.

Dupã anul 1990 s-au întocmit mai multe studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apã din municipiul Huşi.

În anul 1995 s-a întocmit proiectul tehnic “Modernizare alimentare cu apã oraş Huşi, judeţul Vaslui”- întocmit de SC HABITAT PROIECT S.A. IAŞI, proiect la care a fost aprobat finanţarea şi de altfel s-au început lucrãri, înlocuiri pe cloana de aducţiune din OL

Dn 600 mm, construire unei noi staţii de pompare a apei brute, lucrari de imprejmuire la rezervoarele de 2 x 2000 mc şi 5000 mc.

Deasemeni s-au întocmit studii de fezabilitate pentru modernizarea statiei de epurare si extinderea reţelelor de canalizare, pentru care s-au aprobat derularea investiţiei.

De altfel s-au început lucrãri de construcţie a o parte din obiecte din staţia de epurare şi a o parte din extinderea reţelelor de canalizare.

Din lipsã de fonduri aceste investiţii au fost întrerupte.Au urmat Studii de fezabilitate pentru programul SAMTID investiţie la care au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici şi finanţarea prin Hotãrâre de guvern. Investiţia nu s-a mai derulat deoarece s-a dorit ca pe lângã lucrãrile pentru alimentare cu apã sã fie realizate şi lucrãri de canalizare şi epurare, prin programul ISPA.

S-a întocmit Studiul de fezabilitate şi Proiectul tehnic pentru “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apã, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” care a fost aprobat prin H.G. nr.536/2006, modificatã prin H.G. nr. 1683/2008. În acest prioect s-au prevãzut:

· Reabilitare reţele de distribuţie a apei = 32,11 km;

· Extindere retele de distribuţie = 16,27 km;

· Extindere reţelelor de canalizare menajerã = 48,27 km;

· Staţii de pompare ape uzate = 7 buc.

Parte din lucrãrile de reabilitare reţele alimentare cu apã şi extindere canalalizare sunt în curs de execuţie.

În anul 2008 s-a întocmit Studiul de fezabilitate “Reabilitarea sistemului de apã potabilã, a sistemului de canalizare şi a staţiei de epurare în municipiul Huşi, judeţul Vaslui” urmat de prioectul tehnic si detalii de execuţie, investiţie aprobatã prin H.G.1275 / 2008.

Investiţia s-a derulat pin Compania Naţionalã de Investiţii – S.A. şi Primãria Municipiului Huşi în perioada 2009 – 2011, în prezent fiind finalizate. Lucrarile realizate prin aceastã investiţie se referã la :

· Captare în albia râului Prut;

· Dotarea staţiei de pompare apã brutã Pogãneşti;

· Înlocuirea a 9,4 km coloanã aducţiune staţie Pogãneşti – staţie de tratare Huşi cu PAFSIN Dn 600 mm;

· Reabilitãri a obiectelor şi instalaţiilor tehnologice din staţia de tratare;

- Camera amestec

- Decantor suspensional lamelar Dn=16m

- Decantoarele suspensionale cu Dn = 10 m (2buc)

- Camera suflante, cu 2+1 suflante avand caracteristicile: Q=1500mc/h, H=4mca

- Bazin tratare (filtre rapide cu nisip) – Sala 1

- Bazin tratare (filtre rapide cu carbune activ) – Sala 2

- Dozare clor (statie clorinare) – depozit clor

- Statii pompare (obiecte noi)

- Statie pompare recuperare apa de la spalarea filtrelor – SPR1

- Statie de pompare apa recuperata de la spalare filtre – SPR2

- Statie pompare apa filtrata din R1 compartimentul 1 la sala 2 de filtre-

- Statie pompare apa potabila provizorie – SP2

· Retele tehnologice (obiecte noi-Rezervoare 2x2000mc

· Lucrari realizate:

- inlocuirea pompelor care trimit apa de la rezervoarele 2 x 2000 m³ la rezervorul 1 x 5000 m³ cu pompe performante ;

- inlocuirea instalatiilor hidraulice de la cele doua grupuri de rezervoare;

· Rezervor 5000mc

· Reabilitarea a 12.410 m reţele de distribuţie a apei;

· Modernizarea staţiei de epurare a apelor uzate :

Epurarea apelor uzate cuprinde urmatoarele doua mari grupe de operatii:

- retinerea si transformarea substantelor nocive in produsi nocivi

- prelucrarea substantelor rezultate, sub diverse forme, in prima operatie.

Procedeele de epurare a apelor uzate se impart in :

- procedee mecanice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica

- procedee chimice – in care procesele de epurare sunt de natura fizico-chimice

- procedee biologice – in care procesele de epurare sunt de natura fizica cat si chimica.

Componentele din staţia de epurare sunt urmatoarele :

- camera de distributie nr. 1

- camera gratar

- statie de pompare ape uzate

- desnisipator si separator de grasimi cu aerare

- camin colectare

- bazin de defosforizare / denitrificare

- camera de distributie nr. 2

- bazine de aerare

- statie de suflante

- statie de pompare recirculare interna

- decantor secundar

- statie de pompare namol recirculat si in exces

- compartiment de ingrosat si deshidratat namol

· Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare menajerã;

· Extinderea cu 2940 m a reţelelor de canalizare pluvialã.

În prezent reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apã si de canalizare si a staţiei de epurare din municipiul Huşi este cuprins în analiza în cadrul Programului “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apã, sistemul de canalizare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate din municipiilor Vaslui,Bârlad,Huşi şi oraşul Negreşti, judeţul Vaslui” prin finanţare din POS Mediu – Axa Prioritarã 1 – Fonduri de Coeziune.

o Consumul de apã a scãzut considerabil începând din 2001 pânã în prezent, câteva cifre realizate :

Nr. crt.	Anul	Total consum/mii mc	Populaţie/mii mc	Rest consumatori
1	2001	2813	1980	833
2	2005	2316	1377	939
3	2010	826,55	608,31	218,24

o Numãrul de utilizatorişi-au modificat structura în ultima perioadã :

Nr. crt.	Anul	Total utilizatori nr.	Populaţie nr.	Rest consumatori
1	2005	7893	7509	384
2	2010	9450	9035	415
3	2011	9490	9072	418

o Lungimea reţelelor de alimentare cu apã = 76.870 m

- aducţiune şi transport = 17.140 m

- reţele de distribuţie = 59.730 m

o Lungimea retelelor de canalizare = 42.541 m, din care:

- canalizare menajerã = 33.752 m

- canalizare pluvialã = 8.789 m

Orasul Negresti

Scurt istoric al alimentãrii cu apã şi canalizãrii in orasul Negresti

Teritoriul administrativ al oraşului Negreşti este situat în partea de Nord – Vest a judeţului Vaslui la limita acestuia cu judeţul Iaşi.

Se învecinează la Nord cu judeţul Iaşi, la Vest cu comuna Todireşti, la Sud cu comuna Oşeşti şi la Est cu comunele Vultureşti şi Rebricea.

Localitatea Negreşti situată în bazinul superior al râului Bârlad pe partea stângă, la o răscruce de drumuri din nordul Podişului Central Moldovenesc la distanţa aproximativ egală între Municipiile Roman şi Iaşi — 50 km — şi la 35 km de Municipiul Vaslui, a fost cercetată arheologic într-o campanie din 1954—1955, ulterior cercetători ai Muzeului Judeţean Vaslui au efectuat săpături arheologice care dovedesc vechimea popularii acestor meleaguri de peste 2000 ani. Menţionat relativ târziu (1590—1591) celelalte sate din zonă sunt menţionate mai devreme, Negreşti-ul este o aşezare arhaică vechimea sa putând fi demonstrată cu argumentele arheologiei toponimiei şi în lipsa documentelor istorice, cu ajutorul spiţelor de neam pentru veacurile XV şi XVI.

Prima menţiune documentară (1590—1591) nu oferă nici un indiciu asupra vechimii, dar toponimul Negreşti trimite la un Negre pe care îl vom identifica printre marii boieri din veacurile XIV—XV, la capătul unei reconstituiri genealogice care înrudeşte în sens cronologic şi invers, familiile Huhulea, Sturza, a lui Toader logofăt, Tăutu, logofătul şi a lui Negrea, vornicul lui Alexandru Cel Bun.

În anul 1790 este menţionat cu activitate comercială iar în 1820 este menţionat cu dughene, aceasta datorită unei populaţii evreieşti numeroasă începând cu anul 1800.în 1845 este menţionat prin Hrisov domnesc cu târg.

La inceput, orasul Negresti s-a alimentat in mod individual,apoi in anii ’68-‘69s-a construit un castel de apa care alimenta cu apa un atelier mecanic SMA,si blocul construit special pentru muncitorii care lucaru acolo,acestea fiind situate la periferia orasului.

Odata cu constructia primului bloc in centrul civic al orasului, in anul 1969, s-a construit primul put de adincime forat ,pentru captarea apei subterane ,alimentarea cu apa facindu-se prin conducte de fonta de 100mm,avind un numar de 12 abonati, cca 40 persoane, care primeau apa 3 ore pe zi.Lungimea retelei 1,3 km.

In anii ’70-71 s-au mai construit inca 3 puturi forate ,care distribuiau apa la inca 3 blocuri date in folosinta si institutii ,dintre care una avea internat,fiind liceu.Numarul abonatilor a cresct la 103 (98 la blocuri si 5 institutii),cca 350 persoane beneficiau de acest serviciu.

Pina in anii ’80,cind s-a dat in folosinta statia de Tratare a apei,apa s-a distribuit prin aceste 4 puturi si castelul de apa,numarul abonatilor crescind la 288 ,aproape 900 de utilizatori,care primeau apa 3 ore la 2-3 zile.Lungimea retelei de distributie era de aproximativ 3,5 km.

In decembrie 1980 s-a dat in functie statia de Tratare a apei,statie existenta si astazi avand urmatoarele componente : 3 decantoare, 3 filtre;1 rezervor (1000 mc);Cladirea cu laborator Atelier mecanic S-a dat in functie reteaua de aductiune(3.2 km),reteaua de refulare (3.6 km) si reteua de distributie noua ,adica 11.5 km(5.2 km din otel si 6.3 km din azbo).

Deasemenia in decembrie 1980 s-a dat in functiune statia de pompare Parpanita, utilata cu 3 pompe Sadu, care prelua apa gravitational din lacul de acumulare Cazanesti si prin conducta de 3,6 km ajungea in statia de tratare.

Incepind din anii ’80 numarul blocurilor construite a crescut astfel in 1983,numarul abonatilor era de 485, cca 1500 persoane, in 1985, numarul acestora era de 769, cca 2400 persoane si in 1990, de 909 abonati, cca 2800, persoane.

In aceasta perioada, a inceput si distributia pe strazi, pentru abonati casnici,si astfel in 1985 ,erau bransati la reteua de apa cca 20 abonati.

Din 1990 pina in 1999 ,numarul abonatilor a crescut la 1070,cca 3350 persoane . A crescut si numarul unitatilor care beneficiau de apa potabila,acesta fiind 15.In aceasta perioada statia de tratare s-a extins,construindu-se inca un rezervor de 1000 mc, 3 decantoare decantor primar si decantor vertical,platforma de nisip,existente si in momentul de fata .

S-a inceput din 2011,reabilitarea si modernizarea statiei de tratare distributia apei se facea cu program (6 -11 dimineata ;17-21 seara).

Din anul 2000 si pina in prezent (2011), numarul abonatilor a ajuns la 2349,cu un numar de 5670 utilizatori ,din care 1198 –abonati in apartamente, 1000 - abonati casnici si 151- agenti economici .Apa este distribita pe o lungime de 25 km ,3,2 km aductiune (reabilitata in prezent pe o lungime de 2,079 km)si 3,145 km refulare(reabilitata in totalitate in 2010).

Distributia apei se face 24/24, doar cu intreruperi accidentale (avarii pe retea)

Sistemul de canalizare

Pana in anul 1986,luna decembrie cind s-a dat in folosinta racordul de canalizare ,retelel de canalizare si statia de epurare Negresti, blocurile din oras erau prevazute cu fose pentru canalizare. Conducta de canalizare are 8,5 km si 2 km de canal collector deschis pentru apele pluviale,existente si astazi,aflate intr-o stare de uzura fizica si morala de 100%.

Statia de epurare a functionat in parametri normali pina prin anul 2003,partial,numai treapta mecanica, pina in 2009. In present sunt incepute lucrari de constructie pentru o statie noua,cea veche fiind intr-un grad de uzura foarte avansat.

Istoricul alimentarii cu apa

Intra in cont